Despre mine, despre catarare si despre noi orizonturi… – ultima parte

Despre mine, despre catarare si despre noi orizonturi… – ultima parte

Aceste doua lucruri sunt : –  POZITIONAREA CORECTA A CENTRULUI DE GREUTATE, ADICA A BAZINULUI, IN RAPORT DE PRIZELE DE PICIOR SI DE MANA (La prima incercare in Super Duck nu am reusit sa gasesc solutia unuia dintre pasi. M-am dat jos cam amarata, dar fara sa renunt. Stiam ca trebuie sa am rabdare – este un alt aspect extrem de important despre care am sa vorbesc un pic mai incolo. La a doua incercare, in pasajul cu pricina, folosind exact aceleasi prize pentru maini si picioare am...

Citeste mai departe

Despre mine, despre catarare si despre noi orizonturi…

Despre mine, despre catarare si despre noi orizonturi…

Cine sunt eu? Eu – Andreea Copaescu E greu sa explici sentimentul pe care il ai atunci cand reusesti sa legi un traseu la limita posibilitatilor tale fizice si mentale. Cu atat mai greu este sa explici sentimentul de frustrare pe care il incerci atunci cand nu iese… Ca urmare a experientelor traite la catarat in ultima vreme, intr-o zi, mergand pe strada,  ma gandeam si analizam sentimentele despre care vorbesc.  Si asa, mi-a venit ideea de a scrie un articol despre mine, despre...

Citeste mai departe

Despre mine, despre catarare si despre noi orizonturi… – continuare

Despre mine, despre catarare si despre noi orizonturi…  – continuare

  In primii 3-4 ani am mers doar secund sau mansa (aviz incepatorilor: nu va lasati pacaliti de ideea: “lasa, merg mansa la inceput pana mai progresez, ca am timp suficient dupa aceea sa merg cap”.  Catararea mansa creeaza dependenta si greu mai reusesti dupa aceea sa treci peste pragul psihologic pe care il presupune catararea cap de corda). La Ecran era moda circuitelor si a datului cu batul. Nu ma vedeam catarand cap de coarda, desi aveam toate atuurile pentru a o face.  Nu am auzit...

Citeste mai departe

Trasee pe asigurari mobile

Trasee pe asigurari mobile

Pe 6 mai 2009 am reusit sa deschidem pe Valea Cernei, in echipa Daniel Burcea si Tiberiu Biolan, la sectorul de la km 20, un traseu de 2 lungimi de coarda, parcurs doar pe asigurari mobile (cu exceptia regruparii formata din 2 spituri). Traseul de numeste – Diedrul caprelor. L1: 35 m, 6-/6, diedru, nu foarte curat, usor friabil, regrupare la 2 spituri L2: 35 m, 7-/7, predominant surplomba, stanca solida, regrupare la un copac gros la finalul stancii, pe o brana. Retragere : rapel de la copac...

Citeste mai departe

Cateva trasee noi la Herculane

Cateva trasee noi la Herculane

In week-end-ul trecut am reusit sa continui ceea ce am inceput acum vreo 3 ani, si anume sa mai echipez cateva tresee la Herculane. De fapt, sa mai echipam, pentru ca nu am fost singur. La actiune au participat Marius Luca si Mircea Craciun. In 2007 am deschis o faleza noua cu trasee – Faleza din basm, despre care puteti citi descrieri mai jos http://www.roclimbing.net/index.php?option=com_content&task=view&id=633&Itemid=47 In 2008 am deschis o faleza superba de 30 m...

Citeste mai departe

“Fisura mult dorita” – iarna, solitar

“Fisura mult dorita” – iarna, solitar

Pana la urma, dupa doua incercari abandonate, am reusit sa ies pe sus la a treia incercare. De fapt, desi parca nu indrazneam sa mi-o spun, am facut traseul. Solitar. Duminica 22 februarie 2009. Caracteristica principala…”cu greu”; cu greu imi adun gandurile sa povestesc despre traseu, cu greu m-am mobilizat (tot ce era mai greu dpdv psihic era sa ajung pana la baza traseului), mai ales ca dupa cele doua incercari nereusite (una anul trecut si una anul acesta), valoarea traseului...

Citeste mai departe

Despre Antalya, altfel

Despre Antalya, altfel

S-a mai scris despre Antalya si potentialul de catarare din zona (atat pe acest blog cat si pe altele). Mai jos vreau sa surprind aspecte despre care s-a scris mai putin sau deloc. • in afara de Geyik Bayiri, zona principala de catarare, merita explorate si zonele Akyarlar (la vreo 20 km de Antalya) si Olympos (la vreo 80 km de Antalya) • la Akyarlar faleza este accesibila din plaja si are trasee scurte, cu multe miscari de boulder • la Olympos, recomand faleza Cennet, de o frumusete...

Citeste mai departe

La Balea Lac

La Balea Lac

In week-end-ul care a trecut am fost din nou la munte, cum nu am mai fost de multa vreme. Am mers la cursul despre avalanse desfasurat la Balea Lac. Asadar, ne-am luat catrafusele si casa si ne-am carat la Balea. Eu cu Andreea, cu Alex Molea si cu Pelle. De fapt, acest curs m-a readus cu gandul la vremurile cand mergeam mai mult pe munte si ma cataram mai putin, si evident ca mi-a starnit un chef nebun de a mai merge iarna pe creste si de a strabate muntii. Cred ca ultima data cand am mers...

Citeste mai departe

Un week-end la Costila

Un week-end la Costila

Era in 22 octombrie 2000. Mersesem in acel an in mai multe trasee oarecum celebre din Costila, pentru nivelul meu: Fisura Albastra varianta directa, Scorpionul, Diedrul pupezei, Fisura mult dorita. Mi se parea pe-atunci super tare. Asadar, in acea zi merg in “Fisura albastra”, varianta “mosului”, avandu-l drept coechipier pe Dudau, cu care mai facusem echipa si in Scorpion. Dealtfel, cu el am inceput sa merg la trasee lungi (adica cu el mi-am facut ucenicia), insa el mergea cap si...

Citeste mai departe

Boulder la Cresciano – Elvetia

Boulder la Cresciano – Elvetia

Cred ca m-am lasat deja destul de mult timp asteptat, astfel ca iata relatarea. Este ‘la cald’ intrucat abia de cateva zile m-am intors din cea mai faina iesire la catarare de pana acum. Pentru cei mai putin familiarizati cu boulderingul si cu zonele in care se practica acesta, va pot spune ca regiunea Ticino din Elvetia (partea italiana) este renumita pentru bolovani de calitate, acces relativ usor, linii si probleme diversificate si topo-uri foarte bine puse la punct. Zonele cel mai des...

Citeste mai departe